Avemar
Ştiinţă PDF Imprimare Email


Farmacologia clinică

111. Mecanism
Avemarul are diferite mecanisme cu acţiune simultane.

1.1. Inhibiţia căii pentozo-fosforice (pentose phosphate pathway = PPP) în celulele tumorale
Avemarul opreşte sinteza PPP-lui numai în celulele tumorale prin inhibarea transcetolazei. Transcetolaza este enzima cheie a etapei neoxidative a căii pentozofosforice, care catalizează transformarea glucozei în ribozo-5-fosfat. Ribozo-5-fosfat este substratul sintezei acizilor nucleice. Prin inhibarea transcetolazei nu are loc sinteza ARNm, şi nici replicarea ADN-lui.
Prin acest mecanism Avemarul are o acţiune similară cu citostaticele care inhibă indirect sinteza AND-lui.
În celulele tumorale Avemarul transformă glucoza neutilizată prin calea PPP în acizi graşi şi aminoacizi. Prin acest proces celulele tumorale vor avea un mecanism asemănător celulelor normale. Acest mecanism explică de ce bolnavii care folosesc Avemar trăiesc mai mult decât cei care nu folosesc.

1.2. Inducţia apoptozei prin inhibarea poli-(ADP- riboz)-polimerazei (PARP)

Avemar provoacă apoptoză (moarte celulară programată) în mod specific numai în celulele tumorale, prin activarea sistemului caspase-3 proteazic respectiv ruperea proteolitică a enzimei PARP.
Este cunoscut faptul că, activitatea intensificată în mod patologic a enzimei PARP în celulele tumorale este condiţia progresiei bolii maligne, deoarece în primul rând enzimele PARP sunt răspunzătoare de corectarea greşelilor tot mai frecvente la nivel genetic în urma intensificării ratei multiplicărilor celulare, de asemenea ele răspund de rezistenţa celulelor tumorale prezentă faţă de numeroase citostatice. Acest mecanism poate explica parţial faptul că, Avemar poate suspenda în celulele tumorale rezistenţa faţă de medicamentele inhibitoare a sintezei acidului nucleic.
Totodată trebuie menţionat faptul că, Avemar influenţează activitatea PARP doar în acele boli în care rata apoptozei a scăzut în mod patologic şi invers în bolile ( de exemplu unele sindroame hemato-oncologice) în care rata apoptozei a crescut în mod patologic Avemar scade măsura apoptozei. Fundalul molecular al acestui efect ,,integrativ”, ,, de menţinere a homeostaziei” nu a fost încă explorat.

1.3. Stimularea activităţii celulelor antitumorale natural killer-NK

În urma tratamentului cu Avemar scade chiar cu 90% concentraţia moleculelor principalului complex de histocompatibilitate-I (MHC I), astfel celulele tumorale devin ţinta celulelor natural killer. Avemar nu influenţează nivelul antigenic MHC-I al celulelor sănătoase.
Răspunsul imun natural al organismului se bazează pe imunitatea ,,celulară”. Răspunsul imun celular antitumoral primar este legat de activitatea celulelor NK. Activitatea acestor celule este stimulată de concentraţia scăzută a antigenelor MHC I. Altfel spus, NK nu atacă celula care are pe suprafaţă concentraţie crescută de antigene MHC I., şi chiar aceasta este tehnica de scăparea a celulelor tumorale: ei stimulează sinteza de MHC I (upregulation de MHC I a celulelor tumorale), astfel se ,, deghizează”, se ascund de celulele NK.
Avemar inhibă semnificativ celulele tumorale în sinteza de MHC I, astfel ele pot fi prinse de celulele NK. Acest mecanism poate explica parţial efectul antimetastatic al produsului Avemar.

1.4. Inducţia expresiei moleculei de adeziune intracelulară (CD54, ICAM-1)

Avemar în sine stimulează semnificativ sinteza moleculelor ICAM-I tumorale intraarterial şi acest efect este sinergic cu efectul asemănător al factorului de necroză tumorală alfa ( TNF-).
Celălalt ,,element de bază” în răspunsul imun natural antitumoral este legat de funcţionarea macrofagelor . Citokinul sintetizat de macrofage, TNF- atât în mod direct (prin inducţie de apoptoză, sinteză a radicalilor liberi de oxigen), cât şi în mod indirect (inhibarea vascularizaţiei tumorale, stimularea altor reacţii celulare antitumorale) este capabil de a distruge celulele tumorale. Pentru a desfăşura această activitate antitumorală, macrofagele trebuie să ajungă în apropierea celulelor tumorale, cu ajutorul circulaţiei respectiv prin migrarea lor în afara pereţilor vaselor. ICAM-1 este proteina care ajută trecerea limfocitelor prin pereţii vasculari respectiv migrarea în ţesutul ţintă. O tumoare la mărimea de 1 mm3 începe să-şi dezvolte intensiv vascularizaţia proprie (angiogeneză tumorală). Vasele proprii tumorale nu posedă sau posedă în cantitate minimă ICAM-1. Aceasta este una dintre cele mai specifice tehnici de scăpare (escape) a tumorilor maligne. Astfel, organismul stimulează în zadar elementele celulare a răspunsului imun, acestea nu pot trece pereţii vasculari tumorali să ajungă în apropierea celulelor tumorale (,,în apropiere de ţintă”) ca să le distrugă. Avemar stimulează în mod dublu (în sine şi prin stimularea producţiei de TNF- în macrofage) sinteza ICAM-1 în vasele tumorale şi ajută astfel celulele sistemului imunitar de a ajunge la celulele tumorale.

1.5. Inhibiţia ciclooxigenazelor (COX)

Avemar inhibă semnificativ expresia genelor care codifică enzimele COX-1 şi COX-2.. Astfel se explica efectul puternic antiinflamator al produsului Avemar, de asemenea acest mecanism poate explica în parte efectul preventiv în cancer de colon demonstrat prin experimente cu animale.

2. Interacţiuni medicamentoase

2.1. Citostatice

Pe baza cunoştinţelor actuale, Avemar poate fi administrat cu siguranţă deodată cu toate citostaticele folosite uzual în clinică. În urma cercetărilor de interacţiune in vitro şi in vivo, la administrarea combinaţiilor Avemar-citostatice, nu scade efectul medicamentului citostatic. Este de aşteptat faptul că Avemar potenţează efectul citostaticului administrat împreună, totodată scade efectele secundare ale citostasticelor – mai ales cele hematopoetice. Cu administrare simultană de Avemar în multe cazuri pot fi prevenite scăderea dozelor de citostatice apărute în urma toxicităţii acestora.

2.2. Antiestrogenice

Avemar poate fi administrat în siguranţă cu toate produsele antiestrogenice complementar, în tratamentul cancerului de sân. În urma cercetărilor in vivo şi in vitro efectuate, Avemar are efect de potenţare în combinaţie cu tamoxifen şi substanţele modulatori ai receptorilor estrogenici selectivi (SERM).

2.3. Citokine

Avemar poate fi administrat în siguranţă cu toate citokinele uzuale, folosite în terapie. Efectul antineutropenic al combinaţiilor Avemar-citokine este sigur mai bună decât a citokinelor în sine.

2.4. Imatinib mesylate

Pe baza cercetărilor clinice, în leucemie mieloidă cronică administratrea Avemar simultan cu Imatinib mesylate are efect de sinergism. Au obervat de asemenea că, Avemar suspendă rezistenţa la imatinib şi astfel imatinib poate fi administrat fără întrerupere.

2.5. Vitamina C

În unele experimente cu animale, vitamina C administrat simultan cu Avemar a condus la scăderea efectului Avemar-lui. Deoarece vitamina C este recomandat la mulţi pacienţi cu tumori maligne, între administrarea vitaminei C respectiv Avemar este necesar o pauză de 2 ore.

3. Interacţiuni ne-farmacologice

3.1. Radioterapia

Avemar poate fi administrat în continuu, fără întrerupere în timpul radioterapiei la bolnavii cu tumori. Avemar nu influenţează eficienţa radioterapiei, în schimb scade efectele secundare hematopoetice.

3.2. Intervenţii chirurgicale

Avemar poate fi administrat înaintea intervenţiei- ca neoadjuvant- respectiv după intervenţia chirurgicală fără întrerupere. În urma intervenţiei chirurgicale, tratamentul cu Avemar poate fi început cel puţin la 4 zile, după ce nutriţia pacientului şi-a reluat calea normală. Administrarea produsului Avemar înainte şi după intervenţie chirurgicală intervine în prevenţia sau întârzierea progresării tumorii, dar se poate aştepta şi la diminuarea complicaţiilor intervenţiei (de ex. Infecţii) respectiv reabilitarea mai rapidă a pacientului

4. Studii clinice

Administrarea în continuu, fără întrerupere de Avemar complementar cu oncoterapia clinică (intervenţii chirurgicale, radio- şi chemoterapia) poate inhiba progresia în toate stadiile bolilor tumorale, efectul de inhibare a metastazelor a fost dovedit şi prin studii clinice. Ea poate fi administrat simultan, respectiv în pauzele tratamentului oncoterapeutic, dar şi după sistarea oncoterapiei pe baza cunoştinţelor noastre timp nelimitat. Conform indicaţiilor aprobate de autorităţi, Avemar este administrat atât în multe tipuri de tumori solide, cât şi în terapia adjuvantă a bolilor sistemului hematopoetic. S-au efectuat studii clinice controlate în anumite boli, rezultatele cărora au ajutat la elucidarea rolului Avemar-lui în strategia tratamentului bolilor maligne. Pe lângă rolul de inhibitor tumoral, aplicabilitatea produsului în siguranţă este dovedit pe baza studiilor clinice efectuate timp de 6 ani. Îmbunătăţirea calităţii vieţii a fost de asemenea dovedit în toate studiile. Iar în unele cazuri avansate de boală, unde tratamentul oncoterapeutic activ nu s-a mai putut lua în considerare, administrarea de Avemar a produs nu numai îmbunătăţirea calităţii de viată, dar şi-a dovedit eficienţa în reducerea semnificativă a progresării în continuare a bolii.

4.1. Cancer colorectal

Administrarea Avemar complementar terapiei oncologice active este indicat în oricare stadiu al bolii. De la stadiul clinic Dukes B2 în sus, administrarea Avemar timp îndelungat face parte lege artis din terapia cancerului colorectal. De asemenea, este de menţionat faptul că la pacienţii cu metastaze la distanţă, complementar cu chemoterapia (5-fluorouracil, scheme terapeutice pe bază de irinotecan sau oxaliplatin) respectiv după terminarea acesteia, administrarea Avemar în continuare prelungeşte semnificativ supravieţuirea.

4.2. Melanoma malignum

Cunoscând prognosticul prost şi dificultăţile tratamentului în stadiile avansate a bolii, poate fi considerat rezultat semnificativ faptul că Avemar –complementar cu oncoterapia activă- poate opri progresia bolii în stadiul III, când tumoarea este în stadiu avansat şi există deja metastaze în ganglionii limfatici învecinaţi. Într-un studiu clinic, pe lângă tratamentul cu DTIC- administrat timp de 6 luni, complementar s-a început tratament cu Avemar timp de 1 an, numărul metastazelor a fost mai scăzut decât în cazurile unde s-a administrat numai DTIC.

4.3. Tumori ai cavităţii bucale

Administrarea complementară de Avemar a crescut semnificativ eficienţa tratamentului citostatic, astfel încât s-a îmbunătăţit calitatea vieţii respectiv capacitatea nutritivă a bolnavului. Pe lângă tumorile cavităţii bucale, cu Avemar pot fi tratate eficient şi tumorile maligne a pancreasului, a faringelui şi laringelui.

4.4. Sepsis

Una dintre cele mai severe complicaţii a tratamentului cu citostatice- greu tratabil cu antibiotice şi factori stimulatori de colonie- este neutropenia febrilă şi urmarea ei sepsişul complicaţii care ameninţă în special copii cu tumori maligne solide sub tratament cu doză subletală- astfel fiind eficient - chemoterapeutică. În cazul în care tratamentul sus amintit se completează cu Avemar, aceste complicaţii foarte severe apar mult mai rar, astfel se poate continua tratamentul citostatic prescris şi şansele de vindecare cresc.

4.5. Rezultate în urma tratamentului în alte boli tumorale

Dintre tumorile urologie, în cancerul vezicii urinare pe lângă tratamentul citostatic, respectiv în carcinomul renal cu celule clare completarea tratamentului citostatic şi imunoterapeutic cu terapie de susţinere cu Avemar s-a observat creşterea efectului de inhibare a progresiei tumorii. În cancerul de prostată s-a observat inhibarea creşterii metastazelor respectiv în câteva cazuri de rezistenţă la terapie hormonală s-a demonstrat regresare semnificativă prin metode imagistice.
În carcinom hepatocelular stadiu avansat s-a putut demonstra regresare, iar în cazuri operabile după rezecţia tumorii primare s-a reuşit întârzierea dezvoltării recidivei prin administrare continuă de Avemar.
În cancer de sân, rata regresării metastazelor osoase a crescut în urma tratamentului cu Avemar faţă de terapia clasică. Cu această afirmaţie corelează faptul că Avemar are efect sinergistic şi potenţează activitatea tamoxifenului şi a substanţelor SERM.
La pacienţi cu cancer pulmonar fără celule mici pentru care tratamentul oncoterapeutic activ a fost nepotrivit, numai prin administrare de Avemar s-a reuşit regresare confirmat prin metode imagistice.
Cu toate că urmărirea bolnavilor cu tratament Avemar este posibil doar în câteva cazuri, printre cazurile cu rezultate bune se include şi cancer ovarian, gastric, tiroidian adenopapilar, limfom non-Hodgkin şi myeloma multiplex. Astfel putem deduce faptul că posibilităţile terapeutice cu Avemar sunt mult mai mari decât ce s-au dovedit până acum prin studii clinice.

5. Toxicologie

5.1. Carcinogeneză, mutogeneză, genotoxicitate

Conform experimentelor cu şobolani Avemar nu s-a dovedit carcinogen, din contră a arătat efect semnificativ anticarcinogen-chemopreventiv.
În test cu Drosophila melanogaster Avemar nu a fost mutagen, din contră a scăzut semnificativ mutogenitatea cobalt cloridului, uretanului şi a formaldehidei.

5.2 Toxicologie experimentală generală

În experimente acute (şoarece şi şobolan), subacute (şobolan) şi subcronice ( şoarece şi şobolan) nu s-a putut determina valoarea Avemar LD50, respectiv produsul nu a avut nici un fel de efect toxic.

5.3 Toxicologie umană

În urma studiilor clinice efectuate timp de 6 ani, din valorile hematologice şi de laborator al bolnavilor la care s-a administrat Avemar nu s-a putut demonstra nici un efect toxic.

 

 
Supliment alimentar special destinat persoanelor cu afecţiuni tumorale